Introducerea vaccinării împotriva virusului papiloma uman (HPV) la vârsta de 9–10 ani, în loc de 11–12 ani, crește semnificativ proporția copiilor care finalizează schema de imunizare până la 13 ani. Rezultatele unui studiu clinic randomizat, prezentate la congresul IDWeek 2026 din Washington, aduc noi argumente pentru inițierea timpurie a vaccinării, inclusiv din perspectiva prevenirii cancerelor orofaringiene asociate HPV.
Pentru medicina dentară, concluziile sunt relevante în contextul preocupărilor privind prevenirea cancerelor din sfera oro-maxilo-facială și al rolului pe care medicii stomatologi îl pot avea în informarea pacienților și a părinților despre beneficiile vaccinării anti-HPV.
Finalizarea vaccinării HPV până la 13 ani, semnificativ mai frecventă după introducerea timpurie
Studiul, realizat în 31 de cabinete pediatrice din Colorado și California, a evaluat impactul recomandării vaccinării anti-HPV la 9–10 ani, comparativ cu recomandarea standard la 11–12 ani.
Cercetarea a inclus date de la peste 62.000 de copii, iar cabinetele participante au fost repartizate aleatoriu în două grupuri.
Potrivit rezultatelor prezentate oficial la IDWeek 2026, până la vârsta de 13 ani:
- 77,1% dintre copii au primit cel puțin o doză de vaccin HPV în cabinetele care au introdus vaccinarea la 9–10 ani, comparativ cu 67% în grupul standard.
- 61,6% au finalizat schema de vaccinare în grupul intervenției timpurii, comparativ cu 45,1% în grupul în care vaccinarea a fost introdusă la 11–12 ani.
Diferența absolută de 16,5 puncte procentuale în finalizarea schemei reprezintă o creștere relativă de aproximativ 37% față de grupul de control.
Vârsta mediană de finalizare a vaccinării a fost de 12,2 ani în grupul intervenției timpurii, față de 13,3 ani în grupul standard.
Autorii consideră că introducerea vaccinării la vârste mai mici poate reduce întârzierile asociate programului de imunizare din preadolescență și poate facilita discuțiile medicilor cu părinții.
Lucrarea științifică „Effect of HPV Vaccine Introduction at 9–10 years: A Randomized Clinical Trial” a fost publicată ca preprint în septembrie 2026, rezultatele nefiind încă evaluate prin procesul de peer review la momentul prezentării congresului.
HPV și cancerul orofaringian: o componentă importantă a prevenției în medicina dentară
Infecția persistentă cu anumite tipuri oncogene de HPV reprezintă un factor cauzal important în dezvoltarea cancerului orofaringian, în special a tumorilor localizate la nivelul amigdalelor palatine și bazei limbii.
Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), aproximativ 60–70% dintre cancerele orofaringiene din Statele Unite sunt atribuite infecției HPV.
Această proporție nu trebuie extrapolată automat la România și nici la toate cancerele cavității orale. Cancerul orofaringian este distinct anatomic de cancerul cavității orale propriu-zise, iar asocierea cu HPV diferă considerabil între localizări.
Vaccinarea anti-HPV previne infecțiile noi cu tipurile virale incluse în vaccin și este o măsură importantă de prevenție primară a cancerelor asociate HPV.
Totuși, studiul prezentat la IDWeek 2026 a evaluat ratele de inițiere și finalizare a vaccinării, nu incidența infecțiilor orale cu HPV sau apariția cancerelor orofaringiene. Beneficiul demonstrat direct este îmbunătățirea acoperirii vaccinale.
Ce rol pot avea medicii stomatologi în promovarea vaccinării HPV?
Medicul stomatolog poate contribui la prevenția cancerelor asociate HPV prin educația pacienților și a familiilor, alături de medicul de familie și de ceilalți profesioniști implicați în vaccinare.
American Academy of Pediatric Dentistry (AAPD) recomandă profesioniștilor din domeniul sănătății orale să informeze pacienții și părinții despre asocierea HPV cu anumite cancere orofaringiene și să discute beneficiile vaccinării în cadrul consilierii preventive.
Academia încurajează, de asemenea, examinarea sistematică a cavității orale pentru identificarea modificărilor suspecte și orientarea pacienților către evaluare specializată atunci când este necesar.
Este important însă ca prevenția prin vaccinare să fie diferențiată de depistarea clinică a tumorilor. Unele cancere orofaringiene asociate HPV se dezvoltă în regiuni care nu sunt ușor accesibile examinării stomatologice obișnuite, iar în prezent nu există un test de screening oral HPV recomandat populației generale pentru depistarea cancerului orofaringian.
În acest context, informarea privind vaccinarea reprezintă o oportunitate distinctă de prevenție primară pentru cabinetele stomatologice, fără a înlocui responsabilitățile medicilor care prescriu și administrează vaccinurile.
În România, vaccinul HPV este autorizat de la 9 ani, dar gratuitatea începe la 11 ani
Vaccinul nonavalent Gardasil 9 este autorizat în Uniunea Europeană pentru administrare începând cu vârsta de 9 ani, potrivit Agenției Europene pentru Medicamente (EMA).
În România, vaccinarea anti-HPV este asigurată gratuit pentru fete și băieți cu vârste între 11 și 26 de ani inclusiv, conform reglementărilor intrate în vigoare la 1 octombrie 2025.
Prin urmare, vârsta minimă de autorizare a vaccinului este mai mică decât limita de vârstă de la care începe finanțarea integrală prin sistemul public.
Rezultatele studiului american pot contribui la discuțiile privind optimizarea strategiilor de vaccinare HPV, însă nu demonstrează automat că aceeași intervenție ar produce efecte identice în România.
Pentru comunitatea stomatologică, studiul evidențiază importanța discuțiilor timpurii despre prevenirea cancerelor asociate HPV. Informarea părinților și a pacienților despre rolul vaccinării poate deveni o componentă utilă a consilierii preventive în cabinetul stomatologic, în colaborare cu medicii de familie și cu specialiștii implicați în imunizare.



