Pacienții care aveau cel puțin 21 de dinți naturali înaintea intervenției chirurgicale pentru cancer pancreatic au prezentat o supraviețuire mediană mai mare decât cei cu 20 de dinți sau mai puțini, potrivit unui studiu realizat la Universitatea Hiroshima. Autorii avertizează însă că rezultatele indică o asociere și nu demonstrează că pierderea dinților provoacă o evoluție oncologică nefavorabilă.
Cercetarea, publicată în Journal of Hepato-Biliary-Pancreatic Sciences, a evaluat dacă starea sănătății orale înaintea operației poate furniza informații suplimentare despre prognosticul pacienților cu adenocarcinom ductal pancreatic.
Adenocarcinomul ductal pancreatic este cea mai frecventă formă de cancer pancreatic. Chiar și în cazul pacienților la care tumora poate fi îndepărtată chirurgical, riscul de recidivă și deces rămâne important.
Studiul a inclus 339 de pacienți operați
Cercetătorii au analizat retrospectiv datele pacienților care au fost supuși unei pancreatectomii radicale pentru adenocarcinom ductal pancreatic, în perioada 2014–2022, la Spitalul Universitar Hiroshima din Japonia.
Dintre cei 343 de pacienți eligibili, 339 au efectuat o examinare stomatologică înaintea intervenției chirurgicale. Evaluarea a urmărit două caracteristici principale:
- numărul dinților naturali rămași;
- prezența contactelor ocluzale între dinții posteriori, utilizată ca indicator al funcției masticatorii.
În total, 135 de pacienți aveau 20 de dinți naturali sau mai puțini, iar 204 aveau cel puțin 21 de dinți.
Cercetătorii au analizat și alți factori care ar fi putut influența prognosticul, printre care caracteristicile clinice, markerii inflamatori și nutriționali, stadiul tumorii, afectarea ganglionilor limfatici, marginile de rezecție și administrarea tratamentului oncologic.
O diferență de aproape doi ani în supraviețuirea mediană
Pacienții care aveau cel puțin 21 de dinți naturali au înregistrat o supraviețuire globală mediană de 60,7 luni, comparativ cu 39,1 luni în cazul celor cu 20 de dinți sau mai puțini.
Diferența, de aproximativ 21,6 luni, a fost semnificativă statistic. Asocierea dintre numărul dinților naturali și supraviețuirea globală s-a menținut și după ajustarea rezultatelor în funcție de factorii prognostici oncologici și terapeutici cunoscuți.
În analiza factorilor preoperatori, numărul dinților naturali a fost asociat independent cu supraviețuirea globală. În schimb, markerii imunonutriționali analizați nu au avut aceeași valoare prognostică independentă.
Funcția masticatorie nu a fost asociată independent cu supraviețuirea
Un alt rezultat important a fost că prezența contactelor ocluzale între dinții posteriori nu s-a asociat independent cu supraviețuirea pacienților.
Prin urmare, diferențele observate nu par să poată fi explicate doar prin capacitatea de a mesteca alimentele. Autorii consideră că numărul dinților naturali ar putea reprezenta un indicator cumulativ al stării generale de sănătate și al vulnerabilității dezvoltate de-a lungul vieții.
Pierderea dinților poate fi influențată de inflamația cronică, boala parodontală, fumat, alimentație, fragilitate, statut socioeconomic, comportamente legate de sănătate și accesul la servicii medicale și stomatologice.
„Gura poate reflecta reziliența pe termen lung a organismului”, a explicat Kenichiro Uemura, profesor asociat la Universitatea Hiroshima și autor corespondent al studiului, în declarațiile publicate de MedicalXpress.
Sănătatea orală ar putea completa evaluarea preoperatorie
Potrivit cercetătorilor, numărul dinților naturali ar putea deveni un indicator simplu, neinvaziv și ușor de obținut în cadrul evaluării preoperatorii a pacienților cu cancer pancreatic.
Informația nu ar înlocui stadializarea oncologică, analiza anatomopatologică sau markerii utilizați în practica medicală. Ar putea însă contribui, dacă rezultatele sunt confirmate, la o evaluare mai amplă a rezervei biologice și a vulnerabilității pacientului.
Autorii speră ca sănătatea orală să poată fi inclusă, în viitor, în modelele personalizate de stratificare a riscului și în managementul perioperator al pacienților cu cancer pancreatic.
Studiul nu demonstrează însă că tratamentul stomatologic, înlocuirea dinților pierduți sau îmbunătățirea sănătății orale după diagnosticul oncologic ar prelungi supraviețuirea. Pentru stabilirea unui asemenea efect ar fi necesare cercetări prospective și intervenționale.
Care sunt limitele cercetării
Studiul a avut un caracter retrospectiv și a fost realizat într-un singur centru medical. Toți participanții erau pacienți japonezi, ceea ce limitează posibilitatea de a aplica automat rezultatele altor populații.
De asemenea, numărul dinților poate fi influențat de numeroși factori medicali, sociali și comportamentali care nu pot fi controlați complet într-un studiu observațional. Din acest motiv, rezultatele nu stabilesc o relație de cauzalitate între pierderea dinților și mortalitatea după operația pentru cancer pancreatic.
Cercetătorii consideră necesară validarea observațiilor în studii multicentrice și internaționale, precum și investigarea mecanismelor care ar putea lega bacteriile orale, inflamația cronică, fragilitatea și progresia cancerului pancreatic.
